As vrea sa stiu cit la suta din Industrial Light and Magic este Industrial Light si cit la suta este Magic. Eu cred ca e doar Industrial Light, ca Magic nu exista. Magic e doar o explicatie pentru actorii care nu inteleg de ce pe ecran ei folosesc sabii laser pe care nici nu le-au vazut in timpul filmarilor.
Cu prilejul unui vot am descoperit pe wikipedia ca: sfinxul este o imagine iconica a unui leu cu cap de om si EVENTUAL aripi. Deci animalele mitologice erau pe vremea aia fix cum sint acum la noi masinile. Cu cit aveai mai multi bani, cu atita iti permiteai sa ai mai multe elemente pe ele (labe de leu, aripi, capete, ciocuri, ghiare, etc). Te uiti la Sfinxul egiptenilor si la Sfinxul din Carpati si iti dai seama ca al nostru era pachetul de baza. N-are nimic. Nici nas.
Astfel l-am surprins pe colegul meu Alexandru Dutu la intrarea in redactie. Winner of the look-alike contest. 
Evident, nu si-a dat seama de ce l-am oprit sa il pozez. Unul dintre ei e 2D.
Iarna nu vezi nici un fir de iarba si nici o frunza. Si totusi, noi de unde respiram oxigen 3 luni? Din tarile calde?
(colegul meu Gabi mi-a zis de brazi, da’ citi brazi sint in Bucuresti?)
Aa, pai daca asta cu Banica a stirnit atitea controverse, ar fi bine sa discutam despre Ion Ion.
Vom porni de la definitia ion-ului: un atom (sau o molecula) care e incarcat electric pentru ca fie a cistigat sau a pierdut electroni.
Asadar, credeti ca pe vremuri, cind pe Ion Ion Tiriac il chema Atom Tiriac, a venit acasa si i-a zis, cu un ton grav, tatalui: “Tata, am pierdut doi electroni”. “Nuuu! Si tu? Am crezut ca doar eu am facut greseala asta in tinerete”, a zis Ion Tiriac. “Stii ce ai de facut acum, nu?”. “Da, tata”, a zis Ion Ion, “trebuie sa imi schimb buletinul”. “Exact! Dar am sa trag eu niste sfori sa te cheme Ion Ion, pentru ca tu ai pierdut doi electroni. Eu pierdusem doar unul”.
In seara asta mi-am dat seama ca daca Andreea Banica va avea vreodata vreo fetita, pe fetita o va chema Andreea Banica Junior.
La ora asta ma enerveaza foarte tare o singura chestie. Oamenii astia pe care ii vad eu, la ora 2-3 noaptea online. Si nu numai ca sint online, dar mai au si status de genu’: “Dorm” sau “In bratele pernei” sau “Nu deranjati”. Pai, de ce nu dai, nene sign out si te culci linistit. Ce ma intereseaza pe mine, utilizator nocturn si activ de messenger, ca tu dormi deci nu poti fi contactat. De ce e nevoie sa te vad in lista daca tu nu ai raspunde la nici o replica? Messengeru’ a fost inventat pentru comunicare, nu ca sa ne semnalam activitatile nesociale. Daca tu-omul dormi, atunci tu-omul-virtual trebuie sa stai treaz si sa arati cu degetu’ spre tu-omul ca dormi si deci sa nu faca nimeni vreun zgomot fizic? Ce e aberatia asta? Eu cred ca oamenii si-au luat rolul de messenger prea in serios.
Ma gindeam ieri la cuvintul “solicitare”. Mi se pare cel mai ok cuvint din limba romana. Adica pentru nimic in lume cuvintul “solicitare” nu te-ar putea supara vreodata. In primul rind ca este un cuvint complet inofensiv. “Rugaminte” este deranjant, “cerere” este enervant. “Solicitare” nu e nici unul dintre ele, si totusi le cuprinde pe amindoua cu o aripa care sugereaza inofensivul. Sa zicem ca ai muncit toata ziua la niste dosare, daca la final iti mai ramine de facut o solicitare. Nu-i asa ca iti revine zimbetul pe buze? Iti vine sa zici rizind: “Uite-o, ma, si p-asta, cum a ramas ea la sfirsit!”.
Mi-ar placea ca de acum inainte sa introducem in lumea ideilor termenul de “mincare silentioasa”. Mincarea silentioasa este aceea care nu face nici un zgomot atunci cind e mestecata. Exemple: mamaliguta cu brinza si smintina, tochitura, banana, crema de legume. Contraexemple: fulgi de porumb, ardei gras, morcov, piine prajita.
In fiecare dimineata, in fix 5 minute de cind m-am trezit, stranut. E un stranut puternic, insatiabil, care nu ma paraseste vreun sfert de ora. In momentul in care am stranutat prima oara, pot sa fiu sigur ca asta o sa fac in continuare, indiferent ce, unde, cind sau de ce. Totusi, de ce stranut? Nu mi-e frig. Chestia asta se intimpla indiferent de anotimp. Deci este o alergie, dar una foarte speciala. Alergie la ce? Singurul lucru la care as putea sa am alergia asta este insasi realitatea care ne inconjoara. Cum ma trezesc la realitate, cum incep sa stranut. Corpul meu nu suporta realitatea. Incearca sa o dea afara prin acest mecanism biologic violent al stranutului. Asta ar fi o varianta. A doua varianta ar fi ca am alergie la insasi viata. Dar nu stranut niciodata de la alcool, tigari sau sex. Inseamna ca nu astea reprezinta viata. Uite, azi, de pilda, am stranutat cind am umblat prin casa fara papuci. Aaah, deci asta inseamna sa traiesti la maximum. Ura!
Powered by WordPress